Trondheim! This is Norway

Avionul se rotea printre muntii usor inzepeziti. Era cam 11 seara dar soarele nu apusese de tot. Ne apropiam de cercul polar. Noi nu vedeam nicio pista si aveam impresia ca si pilotul are aceeasi problema. Dar nu. Doar se pregatea. Ne-a explicat apoi ca pista de aterizare din Trondheim e extrem de scurta si nu oricine este trimis sa aterizeze/ decoleze acolo. Poate ca se lauda si el

Insa, cand am vazut unde vrea sa aterizeze ne-am cam panicat. Un petic de pamant crescut parca de nicaieri in mijlocul unui lac. A aterizat, usa s-a deschis si am luat contact cu aerul rece pe care il simt si acum, uneori, atunci cand mai urc in varf de munte.

This is Norway!

De la aeroport pana in oras mai sunt cam 30 de km. Drumul e o adevarata incantare: mergi pe marginea unor lacuri limpezi si reci in care se reflecta milioane de stele pentru a intra apoi in niste tunele lungi de cativa km. Sunt autobuze care fac acest drum la fiecare jumatate de ora (aproximativ 10 euro biletul).

Auzisem ca Norvegia e o tara scumpa si am simtit acest lucru inca din prima seara a vizitei mele: un mini sandvis la supermarketul din colt era minim 5 euro; o bere in acelasi loc… 6 euro. Foamea si setea mea… nepretuite.

Dimineata am luat orasul la pas si am remarcat cateva lucruri care m-au fascinat si care ma fac sa spun ca m-as muta si maine acolo:

- norvegienii zambesc mult. Nu am vazut nicaieri oameni mai veseli. Erau molipsitori, chiar daca eu radeam mai mult de frezele lor ciudate (pentru mine): toti blonzi cu parul “aranjat” de parca ar fi dormit in cap toata noaptea

- oamenii astia nu dau doi bani pe imbracaminte. Mai toti purtau blugi, pulovere largi si bocanci… mai tarziu am observat ca nici nu aveau vreun magazin “de fitze” in tot orasul

- in 3 zile am vazut 3 jeep-uri. Toate cu o vechime intre 5 si 10 ani. In rest Mercedes si Audi la greu, atentie, fabricatie anii ’80

- canale de maxim 3 metri latime strabateau orasul si la o numaratoare  (foarte) aproximativa as zice ca fiecare locuitor din Trondheim are o barca. Nu, nu iaht. O barca de genul celor cu care noi ne plimbam prin Herastrau. Un mic catarg si un cearceaf ridicat mai mult pentru romantism. I-am observat, seara umpleau cu zecile aceste canale, plecau in afara orasului, pentru a se pierde mai apoi prin fiordurile din apropiere

- aici EXISTA Magazinul lui Mos Craciun… si va spun sincer, ca un fan inrait al Mosului ce sunt , ca nu am vazut nicaieri un loc mai frumos dedicat Craciunului. Nu, nu era perioada sarbatorilor. Era august. Dar acest magazin e deschis mereu

- in fiecare oras de genul acesta caut sa vad catedrala: Trondheim poate fi mandru din acest punct de vedere: o minunatie

- echipa de fotbal are un stadion foarte frumos. Am fost la un meci: fara inghesuiala la intrare, nu am vazut niciun politist nici in afara si nici in interiorul stadionului, (fara exagerare) jumatate din stadion era plin de fete, cantece – cele doua peluze isi raspundeau ceea ce facea ca tot stadionul sa fie asemeni unui cor… fara inghesuiala la iesire. Seamana cu Romania, nu?

- hoteluri gramada chiar in centrul orasului cu preturi ce pleaca de la 50 de euro pe noapte

Ca o concluzie, nu mergeti in Trondheim daca vreti agitatie, shopping sau mai stiu eu ce alte preocupari… moderne aveti atunci cand vreti sa calatoriti. Mergeti in Trondheim pentru aerul rece si oamenii calzi ce stapanesc acest loc ce traieste parca intr-o lume paralela.

PS: 25 de mii de studenti invata in Trondheim, oras cu doar 160 de mii de locuitori. Poate asa se explica veselia generala despre care ziceam