Organizatia

Am avut parte de un drum fara naftalina!

Totusi, nu m-am plictisit nici de data aceasta. Chiar dimpotriva, as putea spune.

Pe scaunul de langa mine a stat o doamna pe care, la prima vedere, am incadrat-o in genul bunicuta perfecta: mica de inaltime, parul alb si foarte agitata sa vada cine ii va fi partener de drum. Ma vede, stramba putin din nas si isi ia geanta de pe locul meu.

Autobuzul pleaca, bunicuta scoate un set de integrame si se apuca de treaba in liniste. Eu imi pun castile si ascult ce au de zis John, Bruce si Chris.

La un moment totul se schimba. Bunicuta blanda de langa mine primeste un telefon si incepe sa se rasteasca la interlocutor: spune-i ca e imposibil. Cine intra in organizatie nu poate iesi cand vrea!

Lasa pe loc integramele si se pune pe dat mesaje. Intre timp, mai primeste vreo 20 de telefoane in care vorbeste doar despre importanta acestei organizatii. Las muzica deoparte pentru ca langa mine avea loc o adevarata desfasurare de forte: bunicuta nu mai face fata apelurilor, scoate iphone-ul si trimite rapid cateva mail-uri. Eram pur si simplu fascinat de dexteritatea colegei de drum

Intr-un final, ajungem la destinatie. Culoarul e plin si astept sa treaca cei din spatele autocarului. Primesc insa un ghiont… bunicuta se uita mirata la mine si spune ca se grabeste si ca nu mai poate sa astepte. Ma bufneste rasul, ii spun sa mai aiba rabdare 10 secunde insa fara succes. Țipă la mine sa ma dau la o parte, eu rad dar cedez si ii fac loc. Isi ia gentuta si zburda pe scari. Ma uit dupa ea si vad ca afara o astepata un grupa de 7-8 persoane, aproximez toate trecute de 70 de ani. Isi strang mainile si pornesc la drum. Probabil spre organizatie