Sau, daca vreti, puteti citi titlul si asa: iubesc cainii vagabonzi atat de mult incat nu vreau sa-i mai vad pe strada!
Potaia maidanezul ce-si duce viata in fata blocului a muscat azi o femeie. Venea linistita de la cumparaturi cand s-a trezit cu potaia maidanezul agatat de piciorul ei. Eu ieseam din scara, am strigat la el (fara efect), am alergat si am sutat cel mai puternic voleu din viata mea, exact in costele potaii maidanezului.
Potaia maidanezul da instant drumul piciorului femeii care, speriata de moarte, se prabuseste la pamanat. Sotul ei vine in fuga de la masina, o ridica, vede ca e bine si se pune pe alergat potaia maidanezul. Fara efect. Isi urca apoi sotia in masina si pleaca la spital.
Peste o ora ma intorc acasa. Potaia maidanezul e linistit in fata scarii vecine.
Mai, sa fie clar! Mi-e mila de aceste animale. Nu exista cuvinte pentru a exprima scarba pe care mi-o provoaca autoritatile care ar trebui sa se ocupe de aceasta problema. Insa, nu mai suport cainii vagabonzi!
Sunt peste tot…si eu ii evit…pentru ca nu sunt niste catei mici si dragalasi…sunt mari …unii precum ciobanestii romanesti…altii…de aceeasi talie dar cu “chip” de pitbul…si imi e cam frica de ei…de multe ori stau cu poseta pregatita sa ripostez. Problema e ca nu ubla singuri…umbla in turme.
chiar, ai observat ca nu prea mai exista maidanezi mici? ps: eu am cu mine un sprei cu piper, cred ca e mai eficient decat o poseta
Clar e mai eficient…acum ma gandeam ..daca ma ataca in drum spre munca…le dau mancarea mea…asa castig timp sa ma distantez
)
@ Carmen – sa nu-i obisnuiesti asa ca va trebui sa-i hranesti in fiecare zi