E un decembrie bland. 1989. Stam ghemuiti si ascultam cum gloantele trec pe la fereastra noastra. Suntem speriati. Eu, fratele meu, mama. Tata ne-a sunat cu cateva ore in urma si ne-a spus ca e prins in spital, alaturi de alti cativa sibieni care au fost in acea dimineata in Piata Mare. Revolutie era cuvantul cel mai folosit, desi eu nu intelegeam mare lucru. Aveam 9 ani.
Imi amintesc insa perfect acea dupa amiaza. Dupa ore de asteptare, tata s-a intors acasa. Avea pantalonii rupti in genunchi dupa ce a fost calcat in picioare de multimea speriata de primele gloante. Palmele erau julite, bandajate. Mai avea un singur maner la geanta lui de piele la care tinea atat de mult. Dar, cu toate astea, zambea. Simtea ca a intrat in lupta ce avea sa-i implineasca un vis: libertatea.
Manipulare sau nu, tata a stiut pentru ce a mers in acea dimineata in Piata Mare. Si toti cei care i-au fost alaturi. Tocmai de aceea nu a lipsit apoi niciodata atunci cand a trebuit sa-si exercite dreptul la vot. S-a interesat mereu si, chiar daca de cele mai multe ori a fost dezamagit de rezultat, a sperat intotdeauna mai mult de la cei pe care i-a votat. Si a votat din nou, cu speranta de mai bine.
Tata nu va mai merge insa la alegerile de luna aceasta. In urma cu doua saptamani a plecat spre o lume mai buna. Acolo unde nu mai trebuie sa-si riste viata pentru ca niste politicieni sa aiba dreptul de a minti, manipula si profita de increderea unor oameni simpli.
Eu, pe de alta parte, am refuzat in ultimul timp sa merg sa votez. Am spus ca nu am pe cine, dezamagit de oferta.
De data aceasta insa voi merge. Voi vota nu doar pentru mine, ci si pentru tata. Tocmai de aceea, cel care va primi votul meu trebuie sa stie ca acesta valoreaza dublu. Candidatul pe care il voi alege trebuie sa fie constient de povara acestui vot. Trebuie sa vada in votul meu un om care a crezut intr-o Romanie mai buna. Un om care si-a sacrificat viata pentru asta, fara a cere nimic in schimb. Poate asa, niste personaje care din punctul meu de vedere au mari probleme de constiinta vor arata ca le pasa. Ca asteptarea tatalui meu nu a fost in zadar. Ca, desi nu a apucat sa traiasca 20 de ani de libertate, acele palme julite in decembrie 1989 nu au fost in zadar.
pentru tata
{ 10 comments… read them below or add one }
Jos palaria !
imi pare rau pentru tatal tau, condoleante
multumesc
Condoleante inca odata pentru tatal tau!
Nici eu nu prea eram adeptul votului, dar asa cum spune in documentarul lui Michael Moore un parlamentar britanic, politicienii corupti tocmai asta sadesc in populatie… ideea inutilitatii votului, ideea ca degeaba votez… de ce fac asta… ca sa poata fura usor alegerile. Este mult mai usor sa furi la prezenta 15-20% si aproape imposibil la 80-90%. Anul asta deci… votam!
Da… E bine ca mergi la vot, conteaza sa ne dam seama de asta. E dreptul nostru, castigat nu de noi, ci de ei, tatii nostri, mamele noastre, fratii nostri mai mari, cei care au simtit inaintea noastra ce inseamna libertatea… Mergeti la vot!
Condoleante! Eu unul nu merg la vot, fie ca e sau c-a fost vorba de alegeri pentru presedinte, alegeri locale sau referendumuri. Inteleg din articol ca faci asta (si) ca o recunostinta pentru tatal tau. Nu mai scriu, ca oricum cuvintele sunt de prisos in aceste momente grele pentru tine. Trebuia sa ma limitez la condoleante:(
Un articol de nota 10+. Nu stiu daca cei ce vor iesi vor fi mai buni sau mai rai, eu unul vreau o schimbare, mai rau decat acum nu cred ca poate fi pentru mine (nu am un job, nu am prea multa experienta, nu am o familie intemeiata). Condoleantele mele si nu vreau sa para ca va cocolosesc, dar ati castigat ceva foarte important de la mine: respectul!
@ lexus, julian – multumesc
Ce amintiri frumoase ai despre el, sigur sunt mai multe…ti-a sadit in suflet ideea si dorinta de libertate si asta, cred, e cel mai important cadou pe care ti l-a facut (inafara de viata)…Sincer imi pare rau ca nu l-ai avut mai mult langa tine in viata, sigur erau multe lucruri pe care le puteai invata de la el…Sincere pareri de rau!
Si ca sa fiu sincera, pana acum 3 minute cand ti-am citit mesajul, nu priveam problema din punctul asta de vedere. Si eram foarte hotarata sa nu mai merg la vot, tocmai din lipsa de incredere pentru cei ce vor veni…Dar m-ai convins, vorbele tale au avut greutate pentru mine. Ai dreptate si-ti multumesc, fara sa te cunosc, pentru vorbele tale…Sa avem incredere…
multumesc. si pentru ca foarte multa lume m-a intrebat, dupa postul acesta, cu cine votez, raspund simplu. inca nu stiu