As fi vrut sa va arat cum am vazut eu Sibiul in timpul Festivalului de Teatru. Vroiam sa pun poze de la spectacolele stradale, de la concerte, fotografii cu forfota din Piata Mare si cum, pentru 10 zile, un oras s-a transformat intr-o mare scena deschisa pentru zeci de mii de oameni.

Apoi m-am gandit ca tot ce vroiam sa va spun referitor la FITS 2011 nu are neaparat legatura cu vazutul. Ci cu simtitul. Da, Festivalul de Teatru se simte, se traieste la intensitate maxima. Nu doar se vede.

De cum intri in Centrul Vechi e agitatie. Terasele sunt pline si din cand in cand se aud halbele de bere ciocnindu-se. Parfumul teilor ce stau sa infloreasca e batut doar de mirosul aproape orgasmic al placintei cu branza de burduf vanduta cu spor la colt de strada… “Where the fuck is my taxi driver?”, se aude din departare vocea unui englezoi morocanos parasutat parca din alt secol. Un spectacol stradal sta in inceapa, niste trubaduri medievali tocmai si-au incheiat reprezentatia.

Copii vopsiti pe fata de clovni sugubeti, tineri asteptand cu nerabdare sa vada daca Tudor Chirila inca mai stie sa cante, batrani cu sufletul tanar privind cu admiratie si recunostinta spre orasul care inca le mai permite sa se simta in viata. Pentru ca, pana la urma, asta e Festivalul de Teatru: viata.