În general sunt un om cu opinii clare. Îmi place asta, asta şi asta… la fel cum asta şi cealaltă nu sunt pe placul meu. Scriam ceva mai devreme despre absenţa mea din faţa urnelor de vot. Şi aşa a fost. Pur şi simplu nu am avut motivaţie.
Am auzit fel de fel de propuneri pentru a protesta împotriva faptului că listele pentru Parlament nu abundă în propuneri de calitate. Că se numeşte votul alb, zero barat sau ignorarea acestei zile în care trebuie să ne exprimăm opţiunea, toate aceste campanii m-au ocolit pur şi simplu. Eu am ales să nu merg la vot nu pentru că aş adera la vreo campanie ci pur şi simplu pentru că nimeni nu m-a convins că merită votul meu.
Aş fi votat. Serios vorbesc. Aş fi vrut să văd într-un candidat şansa unei reprezentări rezonabile în Parlament. Dar nu a fost aşa. Şi nu vreau să aud iar prostii de genul – îţi baţi joc de lupta celor care s-au zbătut pentru libertatea votului. N-are nicio legătură. Pur şi simplu n-am fost convins să am o opinie. Clară. Dar oare câţi au?
Recent Comments