(ex)jurnalist
Despre Hugh Laurie actorul nu mai e nevoie sa spun mare lucru. Doar atat: nu stiu multe personaje atat de bine conturate/ interpretate precum Gregory House din House M.D. Va spuneam acum ceva vreme ca l-am descoperit si pe Hugh Laur scriitorul. Bun.
Zilele astea am primit un cadou: albumul Let Them Talk m-a pus fata in fata cu Hugh Laurie muzicianul. Urechile mele sunt incantate.
American Reunion – mi-a placut. Poate cel mai bun din serie
The Hunger Games – slab rau
Wrath of the Titans – un 3D mai reusit decat prima parte insa un film cam slabut
Safe House – astept de mult ca Denzel sa mai faca un film bun. Mai am de asteptat
The Grey – au exagerat cand au transformat lupii in niste creaturi SF, in rest e ok
This Means War – in cazul in care nu aveti altceva de facut…
In curand se fac 10 ani de cand parcurg constant drumul Sibiu – Bucuresti si retur. Am facut sute de ore in acceleratul care mergea cu viteza melcului, alte cateva sute in autocarele lui Carabulea si am adunat mult peste 100 de mii de km cu masina.
Tin minte perfect ca in urma cu un deceniu imi puneam multe sperante in faptul ca in macar una dintre cele 3 variante de a parcurge acest drum situatia se va schimba in bine. Surpriza insa (sau nu!), situatia e chiar mai nasoala azi.
Daca acum 10 ani exista un tren accelerat care facea ceva mai mult de 5 ore intre Sibiu si Bucuresti, azi avem un rapid/ intercity care face peste 6 ore. Autobuzele Transmixt se transforma incet-incet in niste epave iar traficul greu a devenit, evident, si mai greu.
Sunt cam 280 km intre Sibiu si Bucuresti. Iar de fiecare data cand ma gandesc la acest lucru imi vine in minte faptul ca in urma cu cativa ani am parcurs aceeasi distanta, intre Bruxelles si Paris, cu trenul, intr-o ora. Da, o ora.
Nu am pretentii ca lucrurile sa se schimbe peste noapte. Insa deja vorbim despre 20 de ani in care Romania a fost condusa de incompetenti mincinosi. Mai trist e ca situatia nu pare sa se schimbe in bine nici macar in viitorul apropiat. Citesc interviul dat de ministrul Nazare in ZF si nu-mi vine sa cred cu cata degajare vorbeste acest om despre anii in care isi propune sa construiasca autostrada Pitesti – Sibiu.
E trist, insa azi nu mai pastrez nici 1% din entuziasmul si sperantele de acum 10 ani. Asta ca sa va dati seama si cat de incantat sunt ca iar vin alegeri, fiind nevoit sa aleg dintre niste corupti dovediti si altii in devenire.
A trecut ceva vreme de cand am vrut sa scriu pe tema asta insa am zis mereu sa le mai dau o sansa: nu mai e cazul, pentru astfel de jucatori trebuie sa ne facem timp 
E vorba despre un trio penibil teribil format din Surdu de la Rapid, Tatu de la Steaua si Temwanjera de la Vaslui. Cu siguranta mai sunt si altii ca ei. Atacanti ce merita inclusi in aceasta categorie a ratangiilor care au gasit un antrenor penibil sensibil gata sa accepte in echipa un jucator care vorba-vine e apreciat pentru efortul depus. De parca ar trebui apreciat pentru lungimea perciunilor sau pentru cat de stralucitoare ii sunt ghetele.
Stiu ca sunt “super-manageri” care au o alta parere insa imi permit sa spun ca antrenorul care tine in teren jucatori precum Surdu, Temwanjera sau Tatu e un tehnician care si-a ratat cariera. Parca ai juca in 10 atunci cand unul dintre cei 3 e in teren!
PS: visul meu e sa vad o echipa din Liga 1 cu un atac format din Tatu – Temwanjera – Surdu
E de ajuns sa citesti cateva dintre comentariile lasate pe site-urile de sport iar senzatia de voma apare aproape instantaneu. Prostia e la ea acasa. Nu stiu cine sunt aceste personaje, nu-mi doresc sa-i cunosc pe cei care scriu toate aceste tampenii, insa, cu toate acestea, nu pot sa nu ma intreb: asta e publicul tinta? Pentru ei se face presa sportiva? Cati oameni ok din tara asta nu-si pot lasa opiniile din cauza exploziei de idiotenii care inunda zona comentariilor?
Cred ca fiecare ziarist vrea sa creada ca acest gen de public, semianalfabet si extrem de prost crescut, e minoritar. Ca adevaratul lui public e ceva mai cult si cu mult mai mult bun simt. Poate e asa, poate ca nu.
Nu vreau sa deschid aici discutia despre faptul ca anumite site-uri/ ziare etc. incearca din rasputeri sa mentina un grad cat mai ridicat de prostie in randul cititorilor. E o alta discutie. Amuzant mi se pare insa ca, din cand in cand, exista ziaristi care apeleaza la “simpatia” publicului. Si, evident, e asteptata o reactie a acelui public decent, ignorat 360 de zile pe an. Pauza insa. Publicul “destept” nu reactioneaza la comanda. Asta il face destept.
Zona editorialelor/ blogurilor de pe site-urile de sport exemplifica cel mai bine acest lucru. Cel mai recent exemplu: Costin Stucan scrie un text bine articulat insa tocmai inconstanta in ceea ce priveste apropierea fata de publicul sau onest face ca reactiile la un astfel de articol sa fie jenante atat pentru autor cat si pentru orice om de bun simt din lumea asta.
Scrii pe un blog? E obligatie “de serviciu” sa-ti bagi in seama cititorii, sa le raspunzi la comentarii, sa-i moderezi pe cei care abereaza/ injura. Si asta nu e o lectie ce trebuie invatata doar de catre un utilizator de baza. Ziaristii trebuie sa invete: comunicarea nu trebuie sa fie unidirectionala! Viata unui articol postat pe un blog nu se incheie in momentul in care ai dat Publish. Autorul publica, cititorul comenteaza, autorul raspunde etc. In caz contrar, autorul scrie doar pentru a se afla in treaba. Si-l apropie pe semianalfabetul pierde-vara pe net si il indeparteaza pe cel care chiar ar avea ceva de spus.
Da, nu e usor. Da, aceasta selectie necesita timp si nervi de otel. Satisfactiile vin tarziu. Insa vin. In caz contrar, raspunsul la intrebarea din titlu e dezarmant si ar trebui sa-l faca pe orice ziarist sa-si schimbe meseria.
John Carter – din seria se putea mai mult
Wanderlust – am ras, ceea ce pentru o comedie e vital
Journey 2: The Mysterious Island – daca nu era la IMax nu aveam ce cauta la film
Spun de la inceput faptul ca prin acest text nu incerc sa apar “cuplul Mitica-Nasu’”. Cine intelege asta ar trebui sa mearga sa se controleze la cap.
Asadar, cine sunt cei care striga acum “Jos Mitica! Jos Nasu’!”?
Pai in primul rand ar fi suporterii. O parte a suporterilor, ca sa fiu mai precis. Acea parte care striga ceva de genul “Libertate pentru suporteri” dar care, in acelasi timp, este responsabila pentru alungarea bunului simt de pe stadioanele din Romania. Niste golani care au gasit ani de zile in stadion locul perfect pentru a exercita acte de violenta care nu le-ar fi fost permise nicaieri altundeva. Cum as putea sa ma alatur acestor personaje cand ele sunt responsabile pentru faptul ca in ultimii ani am refuzat constant sa mai merg pe un stadion de fotbal din Romania?
Apoi… presa. Da, o parte a presei. Da, jurnalisti care in urma cu nici un an stateau ingenunchiati si ascultau slugarnic tampeniile unor “Mitica sau Nasu’” s-au trezit acum brusc si vor sa porneasca o revolutie. Din pacate, aceleasi ratiuni de rating/ trafic/ audienta care ani de zile le-au dictat sa-i pupe stiti voi unde pe cei doi, stau la baza acestei “revolte”. Fotbal zero am avut si acum un an. Si acum 5 ani, ca sa nu merg mai departe. Cum as putea sa ma alatur unor ziaristi care azi sunt “zmei” dar tocmai ieri lingeau urmele pasilor acestor personaje in numele rating-ului?
ProSport-ul spune “Jos Mitica! Jos Nasu’! Pentru ca: Fotbalul românesc a devenit penal, Au protejat Cooperativa, Iau decizii în funcţie de toane, Încurajează cluburile care‑şi bat joc de copii şi juniori, Au tolerat manevrele din arbitraj, Controlează toate comisiile aşa-zis independente, Au închis ochii la devalizarea cluburilor, Nu suportă să fie criticaţi, Nu au nicio strategie”.
Ok, perfect de acord ca idee, desi enunturi de genul “fotbalul romanesc a devenit penal” mi se par a fi penibile. As vrea insa sa stiu ceva: toate astea se intampla de cat timp?, cati dintre ziaristii implicati in aceasta campanie nu s-au hahait cu “Mitica” la zeci de emisiuni tv, fara sa se gandeasca o clipa la faptul ca prin actiunea lor savarsesc un viol jurnalistic?
“Mitica si Nasu’” sunt niste personaje malefice. Punct. Insa, credeti-ma pe cuvant cand va spun ca nu as vrea sa ajung sa fiu vreodata judecat de golanii de pe stadioane sau de oameni care azi scuipa acolo unde ieri au lins. Si cand spun ieri vreau sa spun ani de zile.
Va urma…
La o prima vedere, daca te uiti la poza de mai jos ai crede ca e extrasa de pe un site de genul ”ghiciti personajele”…
Si totusi, nu e asa…
Digi24 a inceput sa se promoveze in online pe diverse site-uri si acum am vazut ca ”ataca” si Facebook-ul. Din pacate, noul post de stiri de la Digi merge pe ideea omniprezenta in media romanesti conform careia toata lumea se pricepe la site-uri/ online si mai ales la Facebook. Va dau o veste trista: nu e deloc asa!
Daca in cazul site-urilor discutia se incheie in momentul in care nu se investeste in continut, in ceea ce priveste o pagina de Facebook pot sa spun doar ca atunci cand iti bagi joc de imaginea ”vedetelor” tale demonstrezi din plin ca esti total nepregatit pentru jobul acesta.
Pentru ca e atat de folosit in mod personal, Facebook-ul e tratat superficial de majoritatea sefilor din media romanesti. Foarte putini sunt cei care inteleg avantajele acestei platforme si investesc in oameni priceputi, care sa gestioneze lucruri ce par simple (gen croparea unor poze) dar care necesita putina pricepere, pe langa alte cateva abilitati in ale comunicarii.
Eu recunoasc doua dintre personajele de mai sus. Cine da mai mult?
Atunci cand iti doresti sa ”consumi” putin din spectacolul pe care americanii il ofera la tv iti dai seama cat de departe este Romania de SUA. In continuare avem atat de multe restrictii incat parca as trai intr-un vis urat. Este doar un 2012 mincinos.
As vrea sa stiu si eu cand acest mesaj ”The video you have requested is not available for your geographic region” nu va mai fi valabil pentru .ro. Sau cand canalele tv americane o sa poata fi vizionate in Romania. Probabil nu foarte curand, desi sunt convins ca multi ar fi in stare sa plateasca sume frumoase pe abonamente si programe ce i-ar face sa traiasca dupa un alt fus orar.
Deocamdata mai am ceva rabdare. Nu fac download aiurea. Platesc continutul video pe care il urmaresc pe net. Imi musc buzele si astept. Sper ca nu prea mult. Sper ca solutia sa nu fie sa ma mut in SUA.
Inainte de toate trebuie sa recunosc faptul ca intre mine si IMax se creeaza o legatura tot mai stransa
Asadar, iata ce am mai vazut in acest an la cinema:
- Happy Feet Two (IMax 3D): l-am vazut de doua ori, probabil o sa mai merg o data
- Puss in Boots (3D): tot de doua ori. O data l-am vazut la IMax iar a doua oara intr-un cinema ”normal”, diferenta de calitate e incredibila
- Underworld: Awakening (IMax 3D): film adevarat cu vampiri, un 3D mult peste ceea ce exista la ora actuala pe piata
- J. Edgar: foarte bun, dar putin altceva decat ma asteptam
- Carnage: cu siguranta intra in top 10 filme vazute de mine in ultimii 3 ani
Era sa uit: The Darkest Hour este de departe cel mai prost film pe care l-am vazut in ultimii ani
Recent Comments