Acest text e scris pentru oamenii curati din presa romaneasca. Pentru cei care inca isi trateaza meseria cu respect. Stiu ca sunteti acolo. Tot mai putini. Tot mai asupriti. Insa nicicand cu gandul sa va predati. Acest text e pentru voi. Nu sunteti singuri.
“Pentru cine scrieti voi? Pentru baietii din spatele clasei! Pentru smecherasii care fac glume proaste in timpul orelor!”
Asta era indemnul de care aveam parte in urma cu cativa ani (deja imi pare in alta viata!) pe vremea cand lucram la un ziar de sport. Jurnalistul care conduce (neoficial) acel ziar de sport din 2008 incoace chiar credea acest lucru. Si, ca atare, visul i s-a indeplinit. A ajuns sa faca un ziar pentru cateva mii de golanasi obscuri.
Am o mare strangere de inima in momentul in care degetele mele lovesc tastele pentru a scrie acest text. Nu e dorinta mea sa vorbesc de rau un jurnalist sau vreun ziar anume. Insa, oricat de mult as detesta generalizarile, in cazul de fata cred ca se preteaza mai bine decat o personalizare. Nu o sa pot uita faptul ca, in urma cu vreo 2 ani, un manager de top mi-a trimis un mail plin de trivialitati incercand sa-si apere jurnalistii din ograda fara macar sa incerce sa inteleaga mesajul textelor mele. Intre timp, nu a progresat absolut deloc. Zilele trecute, acelasi manager raspundea unui comentariu de pe blogul sau: “Altfel daca Prosport-ul este o mizerie de site te invitam sa cumperi ziarul, te asigur ca nu vei fi dezamagit.” Sunt convins ca ziaristii de la ProSport au fost incantati sa afle ca seful lor accepta faptul ca produsul la care lucreaza este o mizerie. Dar asta e un alt subiect…
Cunosc ziaristi buni la ProSport sau GSP. Si la Sport.ro, Digi Sport sau Dolce Sport. Am fosti colegi ajunsi la Adevarul, Gandul sau Mediafax pentru care as baga mana in foc atunci cand vine vorba de profesionalism intr-ale jurnalismului. Stiu ziaristi buni la RRA, Realitatea TV, Romania TV, Antena 3 sau B1. Si da, oricat de ciudat ar putea sa para stiu ziaristi la Libertatea care isi merita numele de ziaristi.
Cu totii sunt insa minoritari in grupurile din care fac parte. Cu totii se zbat sa produca un strop de calitate intr-un ocean de mizerii. Cu totii traiesc azi cu impresia ca ieri a fost mai bine. Cu totii sunt ziaristi care vor sa formeze. Si sa informeze. Nu sa dezinformeze.
Cand presa din Romania a ajuns sa fie condusa de oameni care “uita” sa le plateasca mamelor contributiile sociale – inseamna ca avem o problema. Cand manageri de trusturi vorbesc despre libertatea de exprimare insa ceea ce se vede pe site/ print/ tv e un atac violent la gandirea libera – inseamna ca avem o problema. Cand opiniile jurnalistilor se cumpara mai usor decat un kg de cartofi – insemna ca avem o problema. Cand avem reporteri care nu mai stiu ce inseamna o stire – inseamna ca avem o problema. Cand presa in general isi targeteaza mesajul doar catre smecherasii din spatele clasei/ pensionari/ oameni usor de manipulat – inseamna ca avem o problema.
Iar primul pas ar fi sa recunoastem ca avem o problema. Pentru ca, in caz contrar, daca ajungem sa credem ca tot ce am scris mai sus sunt doar niste vorbe goale inseamna ca uitam de noi. Iar atunci cand uiti de tine e un prim semn ca finalul e aproape.
Acest text e pentru voi. Nu sunteti singuri.
