Vorbe goale

March 21st, 2013

Acest text e scris pentru oamenii curati din presa romaneasca. Pentru cei care inca isi trateaza meseria cu respect. Stiu ca sunteti acolo. Tot mai putini. Tot mai asupriti. Insa nicicand cu gandul sa va predati. Acest text e pentru voi. Nu sunteti singuri.

“Pentru cine scrieti voi? Pentru baietii din spatele clasei! Pentru smecherasii care fac glume proaste in timpul orelor!”

Asta era indemnul de care aveam parte in urma cu cativa ani (deja imi pare in alta viata!) pe vremea cand lucram la un ziar de sport. Jurnalistul care conduce (neoficial) acel ziar de sport din 2008 incoace chiar credea acest lucru. Si, ca atare, visul i s-a indeplinit. A ajuns sa faca un ziar pentru cateva mii de golanasi obscuri.

Am o mare strangere de inima in momentul in care degetele mele lovesc tastele pentru a scrie acest text. Nu e dorinta mea sa vorbesc de rau un jurnalist sau vreun ziar anume. Insa, oricat de mult as detesta generalizarile, in cazul de fata cred ca se preteaza mai bine decat o personalizare. Nu o sa pot uita faptul ca, in urma cu vreo 2 ani, un manager de top mi-a trimis un mail plin de trivialitati incercand sa-si apere jurnalistii din ograda fara macar sa incerce sa inteleaga mesajul textelor mele. Intre timp, nu a progresat absolut deloc. Zilele trecute, acelasi manager raspundea unui comentariu de pe blogul sau: “Altfel daca Prosport-ul este o mizerie de site te invitam sa cumperi ziarul, te asigur ca nu vei fi dezamagit.” Sunt convins ca ziaristii de la ProSport au fost incantati sa afle ca seful lor accepta faptul ca produsul la care lucreaza este o mizerie. Dar asta e un alt subiect…

Cunosc ziaristi buni la ProSport sau GSP. Si la Sport.ro, Digi Sport sau Dolce Sport. Am fosti colegi ajunsi la Adevarul, Gandul sau Mediafax pentru care as baga mana in foc atunci cand vine vorba de profesionalism intr-ale jurnalismului. Stiu ziaristi buni la RRA, Realitatea TV, Romania TV, Antena 3 sau B1. Si da, oricat de ciudat ar putea sa para stiu ziaristi la Libertatea care isi merita numele de ziaristi.

Cu totii sunt insa minoritari in grupurile din care fac parte. Cu totii se zbat sa produca un strop de calitate intr-un ocean de mizerii. Cu totii traiesc azi cu impresia ca ieri a fost mai bine. Cu totii sunt ziaristi care vor sa formeze. Si sa informeze. Nu sa dezinformeze.

Cand presa din Romania a ajuns sa fie condusa de oameni care “uita” sa le plateasca mamelor contributiile sociale – inseamna ca avem o problema. Cand manageri de trusturi vorbesc despre libertatea de exprimare insa ceea ce se vede pe site/ print/ tv e un atac violent la gandirea libera – inseamna ca avem o problema. Cand opiniile jurnalistilor se cumpara mai usor decat un kg de cartofi – insemna ca avem o problema. Cand avem reporteri care nu mai stiu ce inseamna o stire – inseamna ca avem o problema. Cand presa in general isi targeteaza mesajul doar catre smecherasii din spatele clasei/ pensionari/ oameni usor de manipulat – inseamna ca avem o problema.

Iar primul pas ar fi sa recunoastem ca avem o problema. Pentru ca, in caz contrar, daca ajungem sa credem ca tot ce am scris mai sus sunt doar niste vorbe goale inseamna ca uitam de noi. Iar atunci cand uiti de tine e un prim semn ca finalul e aproape.

Acest text e pentru voi. Nu sunteti singuri.

10 ani

February 20th, 2013

In 2003, dupa ce a tinut un discurs la deschiderea unui festival din Sibiu, Klaus Johannis a plecat linistit spre Primarie. Sediul vechi. In fata fostului hotel Bulevard l-am prins din urma, l-am salutat, i-am intins mana si i-am spus ca ii multumesc pentru faptul ca Sibiul se schimba in bine, in mare parte datorita lui. Mi-a strans mana, mi-a multumit si mi-a zis ca se va stradui sa-si tina promisiunile si in continuare. Acum, la 10 ani distanta, e de ajuns sa treci o data prin Sibiu pentru a-ti da seama ca mare parte din promisiuni au devenit realitate.

In 2013, Klaus Johannis a venit la Bucuresti de unde ne-a anuntat ca a devenit membru PNL. Exista atat de multe conotatii ale acestei mutari incat va trebui sa treaca ceva timp pentru a vedea cat si cum ne va afecta pe noi sibienii si indraznesc sa spun pe noi romanii. Prins intre ideea ca Sibiul poate pierde un primar care a performat si faptul ca Romania poate castiga un politician de cuvant nu mai stau pe ganduri si aleg a doua varianta. Mi-as fi dorit ca in anii trecuti de la Revolutie tara mea sa arate altfel dar, in conditiile de fata, m-as multumi cu ideea ca peste 10 ani Romania sa fie la nivelul Sibiului de azi.

Englezii și românii

February 6th, 2013

Că englezii sunt îndărătnici și infatuați o știu francezii, spaniolii, italienii și elvețienii. O știu foarte bine și americanii, japonezii și chiar germanii. Iar atunci când trag la măsea o tărie pe malul Tamisei, ei bine!, atunci o știu și o recunosc chiar și ei, englezii.

Nu-i condamn. După secole întregi în care au privit lumea de sus e greu de acceptat toată povestea asta cu Uniunea Europeană, pe care inițial nici nu au înțeles-o prea bine. Și, ca atare, acum par că vor să dea timpul înapoi. Dar asta e o altă poveste.

Tot ce a venit din partea engleză în această discuție legată de imigranții români e forțat și pe alocuri penibil. Și spun asta în contextul în care Anglia nu e în stare să-și rezolve problemele infinit mai grave legate de indienii și pakistanezii care au venit pe Insulă, atenție!, nu cu miile ci cu milioanele. O problemă nu scuză pe alta însă oricât de mari am vrea noi să ne credem în toate domeniile, atunci când e vorba de infracționalitate suntem depășiți clar de către mai sus numiții.

Englezii își permit însă să ne ia peste picior pentru că merităm. Da, cu vârf și îndesat. Când răspunsul tău la orice atac din exterior este ceva de genul da, dar haideți să vedeți ce frumoase sunt femeile noastre!, eu cred că ne merităm soarta.

Nu suntem în stare să construim o autostradă care să lege vestul cu estul țării dar ne lăudăm cu Transfăgărășanul. Neglijăm aproape complet rezultatele olimpicilor dar ne lăudăm că știm engleza mai bine decât francezii. Râdem de incredibila rețea de metrou a Londrei iar în București, în ultimii 20 de ani, s-au construit doar câteva stații peste ceea ce a lăsat regimul comunist. Comparăm în cel mai idiot stil posibil chiriile din București vs. Londra... Un singur lucru am de spus despre campania celor de la gandul.info: ironia e o armă pe care dacă nu știi să o folosești se întoarce năpraznic împotriva ta.

Mai nou, toti ziaristii nostri au descoperit ca sunt ironici. Si plini de umor. Nimeni nu mai are timp sa fie serios. In scurt timp insa presa se va prabusi total. Asta-i ironie. Si umor, dar englezesc.

PS: am citit in presa engleza un interviu cu Mihai Gongu, cel care, din cate am inteles, a “gandit” afisele promovate de gandul.info. Printre multe altele, el spunea ca “Our typical family is [like] a typical British family”. O aberatie mai mare rar mi-a fost dat sa citesc. Sau a fost ironic si nu am inteles eu?

Eu si Obama

January 23rd, 2013

De ceva vreme nu ma mai intereseaza ce se intampla pe scena politica din Romania. Toti sunt niste mincinosi. Urasc generalizarile insa pe aceasta o folosesc din toata inima.

Nereprezentat. Asa m-am simtit de ani buni. Ani in care am sperat ca in tara mea se va gasi cineva care sa apere nu doar drepturile pensionarilor/ bugetarilor (nimic rau in asta) ci si pe cele ale celor de varsta mea. 30 de ani. 35 de ani. 40 de ani. Unde contam noi in mocirla asta de politica?

Nicaieri.

Am ascultat ca un american credul (ce-as vrea sa fiu) discursul lui Barack Obama, la inceputul celui de-al doilea mandat. Faptul ca ne gandim la americanul de maine nu inseamna ca trebuie sa-l neglijam pe americanul de azi, spunea el, printre multe alte fraze care au curs atat de frumos.

Dar nu sunt un american credul. Sunt un roman care isi pune multe intrebari. Revin cu picioarele pe pamant si dau cu capul de generatia de sacrificiu. Oribila exprimare. Josnici conducatori.

Un pas inapoi

November 21st, 2012

Chiar daca ritmul in care accesez gsp.ro si prosport.ro s-a rarit considerabil, nu pot sa nu remarc faptul ca 2012 e poate primul an, dupa o perioada destul de lunga, in care am simtit un regres considerabil al celor doua site-uri de sport.

In afara unor “idei” penibile precum cea promovata saptamana trecuta de gsp.ro, cu referire la titlurile “bombastice”, nu pot spune ca mi-a ramas in minte ceva pozitiv care sa merite mentionat. Pana si Tolo parca si-a cam pierdut din ardoarea cu care isi trata acum ceva vreme subiectele. Sau cel putin asa am simtit eu, din cealalta parte a monitorului.

In mare, o criza de idei venita poate si din faptul ca in aceasta perioada redactiile sunt nevoite sa supravietuiasca. Doar sa supravietuiasca. Nu e o scuza, doar o realitate.

Pentru mine insa marea surpriza a fost stagnarea (ca sa nu zic declinul) sport.ro. Un proiect inceput frumos (Felix Draghici e un tip extrem de inteligent indiferent cate discutii in contradictoriu am fi avut) s-a impotmolit in momentul in care a incercat sa concureze cu rivali care de fapt nu-i erau rivali. Iar de aici si pana la a cadea in ridicol nu a fost decat un pas.

Si apropo de surprize: Digi investeste zeci de milioane de euro in drepturi, imagine, comentatori etc. insa nici pana in ziua de azi nu e in stare sa puna la punct un site care sa se ridice la un nivel normal macar din punct de vedere vizual. Nu mai vorbesc de continut, acolo e greu, ai nevoie de oameni care sa mai si gandeasca iar asa ceva nu e usor de gasit intr-un moment in care nimeni nu mai educa pe nimeni in presa de la noi. Insa vizual, totusi, nu e atat de greu: chiar si asa, iti plesneste retina cand intri pe digisport.ro.

PS: dolcesport.ro e deocamdata la ralanti.

Manager de Romania

November 19th, 2012

Ai dreptul sa porti ura fata de cei care nu iti impartasesc ideile. Fii arogant! Nu raspunzi decat la mail-urile care iti convin. Fii arogant! Poti face oricate promisiuni fara acoperire vrei. Fii arogant!  Indeparteaza-i pe cei care ar putea reprezenta un pericol prin faptul ca au idei. Fii arogant! Strange in jurul tau o gasca de incompetenti supusi care sa-ti mangaie orgoliul. Fii manager, la naiba!

In asteptarea lui Cotto

November 15th, 2012

Nu exista talent mai mare decat Mayweather Jr. insa, chiar si asa, Miguel Cotto e boxerul ale carui meciuri le astept in ultimii ani. Curajul si perseverenta cu care lupta ma fac sa mai scap si eu cate un croseu imaginar in fata televizorului. Pe 1 decembrie, Cotto intra in ring alaturi de Austin Trout, un boxer neinvins, mai tanar si cu un potential enorm. De urmarit.

Pana atunci insa, pentru cei care pot sa recunoasca un boxer valoros atunci cand e cazul: Carl Froch isi apara in weekend titlul cucerit in urma cu ceva vreme in fata lui Lucian Bute. Adversarul, Yusaf Mack nu e deloc de neglijat desi inclin sa cred ca englezul isi va pastra destul de usor centura IBF.

Si cum Bute – Froch episodul 2 pare batut in cuie pentru martie 2013, sper ca Lucian e in fata televizorului sambata. Asta desi revansa imi pare acum un meci cu final asteptat.

Golf 7 se vede la Midocar

November 14th, 2012

Pe pagina de Facebook, Echipa Midocar a postat o imagine prin care ne anunta ca noul Golf a ajuns in showroom. Cu cat vad mai multe poze, cu atat am mai mult impresia ca din punct de vedere vizual schimbarea e minora fata de Golf 6. E clar, trebuie vazut pe viu :)

„Sa nu ne ascundem dupa unghii“

November 12th, 2012

Viitorul Constanta – Steaua sta sa inceapa iar comentatorul ne da o informatie “din culise”: inaintea partidei, Hagi le-a tinut jucatorilor sai un discurs mobilizator. Incepe meciul. Minutul 5: 2-0 pentru Steaua. La final, 4-0 pentru Steaua.

In ultimii 2 ani Hagi parea ca a inteles ceva din esecurile sale in ale antrenoratului. S-a dat putin deoparte, i-a lasat pe altii sa intre in iarba si sa discute cu posibilii viitori fotbalisti de la scoala sa iar rezultatele s-au vazut in acest start de sezon.

Nu spun ca Steaua nu ar putea castiga cu 4-0 un meci cu Viitorul. Insa e de bun simt pentru cineva care a urmarit startul sezonului formatiei din Constanta sa se intrebe ce naiba s-a intamplat duminica seara.

Tocmai de aceea, sunt de parere ca Hagi poate sa stearga cu buretele munca din ultima vreme daca va mai incerca sa-si exercite abilitatile de comunicator motivational asupra unor tineri cu un real talent pe teren dar cu mari si oarecum normale carente atunci cand vine vorba despre increderea in fortele proprii.

Pentru mine, Hagi e poate exemplul suprem de om care nu isi cunoaste limitele. Un fotbalist genial care nu vrea in ruptul capului sa recunoasca faptul ca din momentul in care a lasat ghetele si a imbracat costumul foarte multe lucruri s-au schimbat in viata lui.

„Sa nu ne ascundem dupa unghii“, Hagi! Spun asta cu drag si sper sa fie pe intelesul tau: astfel de discursuri pur si simplu nu te prind. Lasa-i pe acesti copii sa creasca alaturi de antrenorii lor: ei chiar par ca stiu ce fac.

PS: Radu Paraschivescu a scris acum cativa ani “Mi-e rau la cap, ma doare mintea”, cartea in care gasiti si alte “perle” asemeni celei din titlu si care ii apartine, evident, lui Hagi.

Ce filme am mai vazut la cinema

November 8th, 2012

Skyfall – nu sunt un fan neconditionat al filmelor cu James Bond insa acest 007 imi place

Looper – pe gustul meu. Asteptam de ceva vreme un SF de genul acesta

Premium Rush – biciclete si Joseph Gordon-Levitt: nu puteam rata asa ceva :)

To Rome with Love – pe alocuri chiar am ras

Brave – accentul scotian face toti banii

Taken 2 – mult mai slab decat prima parte

Hope Springs – foarte bun!

The Watch – nu razi de la inceput pana la final insa e o comedie ok

Lawless – bun de tot

The Dark Knight Rises – cu siguranta in top 3 din seria Batman

PS: nu o sa ma prindeti in sala la filmul asta